ganduri ...

...mi-e greu ... din ce in ce totul mi se pare mai greu de dus ...
oare ce imi dadea puterea sa mi se para totul frumos ? de ce acum a disparut acel "ceva "  ... sau poate acel "ceva " nu a fost niciodata prezent ... ci doar eu l-am faurit in inima mea , fiindu-mi necesar la momentele de zi cu zi ... simt pietricica in pantof , o simt si asa as dori sa o arunc departe ... sau nu , as pune-o undeva la soare , sau la umbra unde si-ar dori ea , numai sa nu mai stea in pantoful meu sa ma incomodeze clipa de clipa ...
... multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce sunt si ceea ce am si nu inteleg de ce sufletul meu doreste si altceva ... de ce mai vrea intelegere si respect ... de ce doreste sa se simta femeie , de ce doreste sa simta , de ce are sentimente ...
... o lacrima se naste acum , din neputinta de a suporta totul ...

ganduri azi ...

... ma sperie placerea singuratatii ... sa o numesc "liniste " , sau o pauza singura ? ... dar mi-a placut sa stau 7 zile fara tine ... ma sperie asta ...

ganduri triste ...

...sunt momente , cand nu sunt multumita cu ceea ce am . Si atunci , viata mi se pare  grea , gri , si urata ... lipsa banilor , greutatile vietii , insuccesul copiilor , esecurile lor , toate acestea , ar putea fi trecute , simtite altfel , daca ai avea dragoste , intelegere , un umar pe care sa plangi ?  toate ar putea fi poate mai usoare daca ai auzi un cuvant de imbarbatare : "lasa iubito ca o sa fie bine " ... in loc de "numai tu esti de vina " ... de ce , cel mai usor in viata este sa gasesti vinovat , si nu sa gandesti la greseala ta ?
... nu mi-a zis niciodata :"iubito " , poate tocmai de aia si doresc atat de mult sa aud acest cuvant ... nici nu ma priveste , se uita prin mine , sau ma vede decat sa-mi aduca aminte ca anii trec , si-si lasa amprenta asupra mea ... el ma face sa ma simt "batrana " ... si merg sa ma uit in oglinda , imi zambesc , vad un chip cu suflet de copil , dar privirea lui , imi spune altceva ...

...tot ceea ce-mi doresc , tot ceea ce visez , este tot ceea ce tu nu-mi oferi ... de aceea tu nu esti in visele , in dorintele mele ... ai trupul meu , dar sufletul nu ...

pentru suflet ...

este minunata ...
Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stra luci tor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta..
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche.
"Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.". "Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa ?"- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acum ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a intrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel," - spuse vocea.
Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor
pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia ... M-a ajutat si la matematica.. .
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune..
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista.. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne, tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!" "Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta.
"Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.
Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stra luci tor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile
colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!" Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns,
"Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."
M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" .
Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne ...."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?" "Da." i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc." Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer." I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.. A cui viata ai atins-o astazi?

• ---

ganduri ... deriva ...

...gandurile nu-mi dau pace . Anallizez tot ce am facut , ce nu am facut , unde am gresit , si ce as mai putea repara ... intotdeauna am zis ca oricine are dreptul si la o a doua , si o a treia ... la mai multe sanse , pentru ca toti gresim , toti invatam din greseli ... dar , in momentul in care iti pierzi respectul , care pentru mine respectul este cel mai important intr-o relatie , ce-ti mai ramane dupa ??? daca nu te mai pot respecta pe tine , automat , si ceva din mine isi pierde din respect , pentru ca automat tu ma tragi dupa tine ... cum sa fac , sa tai acea franghie imaginara , care ma trage dupa tine , intetosandu-mi gandirea , facandu-ma sa vad totul in gri... tu ma faci sa-mi pierd increderea in mine , sa ma simt "marunta " si fara valoarea ... si asta nu pentru ca tu ai fi mai bun , deasupra mea in orice , ci pentru ca accept sa fiu legata de tine , sa ma tii numai pe loc , si sa alunec in jos cu tine ...
... avem o viata atat de scurta , una singura ... si in loc sa pretuim iubirea , frumosul , respectul , noi avem grija sa aducem in fata numai problemele , lucrurile urate si ... sa uitam sa traim  ...

stai cu mine ...

ganduri ... prietenii

... sunt oameni care iti intra in viata , pentru ca asa trebuie ; aceia sunt prietenii adevarati ... un astfel de prieten am si eu , pe care-l stiu din copilarie , din tinerete si acum la batranete ... practic , ne stim de o viata ... dar , a venit momentul sa ne suparam , sa ne intoarcem spatele unul altuia , ca si cum am fi dusmani ... nu pot sa cred ca se intampla asta ... de ce au reusit persoanele din jur , sa ne influenteze atat de tare , atat de mult incat sa uitam tot ceea ce am trait impreuna ??? amandoi suntem orgoliosi , tantosi , ambitiosi , si dam vina pe altii , pentru ceea ce s-a intamplat ... si eu si el ne dorim sa vorbim , dar nimeni nu indrazneste sa faca primul pas ... de ce ??? de ce o asa zisa "iubire " aparuta ca o boare , a reusit sa distruga o prietenie veche de ani si ani ... oare sufletele noastre au obosit  si percep totul a rautate ? oare noi ne-am schimbat ? oare o prietenie de 20 de ani de zile , poate si stearsa de un cuvant ? cat de greu poate fi acesta incat sa "ucida" asa ceva ???
... un adevarat prieten stie sa iarta , sa uite ... am sa iert , am sa uit si am sa fac primul pas ... si inca unul , inca unul , chiar daca am sa gasesc spatele lui , am sa merg roata pana am sa fiu in fata lui , si am sa-l imbratisez ... am gresit si eu si el ... eu ca am crezut in "iubirea falsa " , el ca a incercat sa-mi deschida ochii ... de fapt el nu a gresit . ci numai eu ... dar acum faptul este consumat ... dar inca nu este tarziu sa merg sa-l iau in brate si sa plang ... sa plang si sa-mi cer iertare ...
http://www.youtube.com/watch?v=jk4b6P6wiOY

tu spui "te iubesc "...?

... oricui ii face placere cuvantul "te iubesc " . Mi-am dorit sa aud aceste cuvinte  ; sunt barbati care-l spun asa usor  , dar oare ce simti atunci cand il auzi zi de zi , fara sa simti realitatea lui ? cred ca ar fi un doar un cuvant banal ...
... dar sa nu-l auzi deloc , cum este ? si sa nu simti macar ca cineva l-ar simti pentru tine ?
... aceste cuvinte "te iubesc " trebuiesc "spuse " adica sufletul sa-l simti in interiorul lor , sa te poti oglindi in ele atunci cand le auzi , sa te atinga pe inima , sa te infioare , sa te emotioneze pana la cea mai curata lacrima , sa te faca sa zbori ... vorbesc de lucruri "mari " sau de adevaratul "te iubesc " ...
... tu simti aceste cuvinte ?

ganduri ... iubirii

iubind iubirea ...

e frumos sa simti , sa vrei , sa doresti , sa visezi ...

in gand am atingerea , am privirea , am soapta ta ...

emotia trezita de cuvantul , de gandul , de vocea ta ...

dorul de tine il am in trup , in inima , in suflet ....

tu stii asta ... simti ... iti place ...

si asta face femeia din mine ,

sa te iubeasca ... iubire .

lasa-ma sa fiu eu ...

tu , cel de langa mine ...

... cand esti intr-o relatie , incerci nu sa te schimbi , ci sa-i faci pe plac celuilalt ...  incerci sa-i aduci zambetul pe fata in fiecare moment ... sa-i simti fericirea ...
... astazi ai vazut la Happy hour , ca sotul lui Monica Tatoiu , nu i-a spus decat o singura data "te iubesc" si asta inainte de casatorie , si ca nu-i face cadouri ... ai zis :" uite ca mai este un barbat inteligent  "  ... acum sunteti doi ... daca este asa , prefer un barbat mai "prost" , dar care sa stie sa fie atent cu mine , sa-mi care sacosile cand vin de la piata , sa ma duca cu masina atunci cand ploua si este ger , sa-mi aduca mici atentii , si sa-mi spuna "te iubesc " macar o data pe an ...
... nu vreau sa fii romantic , daca nu este felul tau de a fi , dar vreau sa fii "prezent " langa mine ... sa te simt barbat si sa pot sa ma bazez pe tine , pe umarul tau ... sa-mi ghicesti dorintele din priviri , si sa "te faci " ca mi le indeplinesti ...
... iti cer prea mult ???

dorul ...

adorm gandindu-ma la tine , la cum esti , ce faci , ce simt ...
trezirea o fac tot cu tine , cum esti , ce faci , ce simt ...

de-as putea sa alung totul , sa rup din inima acea fila care esti tu ,
dar nu pot sa o fac , ca-i toata inima plina de tine ...

cine a inventat dorul ? simtirea ? visul ?
trebuia sa existe decat uitarea , si indiferenta .

dansul ...

Imi plac petrecerile de sfarsit de an , intre colegi ... sunt pline de energie , de bucurie , depanam amintiri , povestim intamplari , ne spunem pasurile fiecare ... mai ales ca totul se face la masa , cu ceva de mancare si bautura , si mai ales cu muzica ... sunt singurele ocazii cand mai dansez , in ultimul timp ... imi place sa dansez , orice , si daca ma prinzi si in stare buna , nu ma asez pe scaun o seara intreaga ...
Vi s-a intamplat sa simpatizati pe cineva , sa-ti placa de un barbat si sa-l privesti de la distanta , sa nu-i faci ochi dulci , ci numai sa-i zambesti in gand , discret , fara sa bata la ochi simpatia ta ... dar tocmai asta-i frumusetea , sa-ti placa , el sa nu stie , si tu sa-l poti privi pe ascuns cu placere , cu dorinta de a-i vorbi , de a-i zambi ...
Dansam cu colegele mele , cu colegii mei , si el dansa in grup cu noi , eram veseli , tineri , cu chef de viata ... cand incepeau melodii lente , el nu ma lua la dans , pentru ca eu sunt prea simpla sa pot "sari " in ochii unui barbat ... un coleg mi-a zis sa ma schimb un pic , sa fiu mai cocheta , mai "indecenta " ,... dar sunt lucuri care pe mine nu ma caracterizeaza ... pe celelalte colege da . Desi suntem de aceiasi varsta , ele atrag privirile barbatilor , prin tinuta lor , sunt cu decolteuri adanci , fuste scurte , si isi permit sa fie "altfel " ... mie imi sunt dragi ,  si gasesc ca lor le sta bine asa ... dar eu nu as putea sa fiu ca ele ... suntem unici fiecare in felul nostru ...
Mi-ar fi placut sa danseze si cu mine . In grup , cand dansam (hore , sarbe ) , mai dansam unul langa celalalt , si la atingerea mainii lui , simteam o caldura prin tot corpul ... parca si mana lui strangea mai tare mana mea , sau decat mi se parea ...
S-a intamplat sa vina si clipa mult visata ... toate colegele mele frumoase au fost luate la dans , si chiar daca am stiut ca eram ultima femeie care nu a fost luata la dans , si alta nu mai era , tot mi-a facut placere dansul cu el . A fost unic , pentru ca am simtit dansul ... nu trenuram , dar simteam emotia mea si a lui , ma privea si zambea , zambea pentru ca zambeam si eu ... era placerea dansului ... era o melodie superba , m-a strans un pic mai tare la pieptul lui , zicand ca este inghesuiala si sa nu ne lovim , dar eu am simtit ca si lui i-a placut asta ... ii simteam parfumul , ii auzeam bataile inimii , ii sinteam fiecare muschi atent incordat in acea strangere in brate ... am incercat sa ma departez un pic , nu pentru ca nu mi-ar fi placut sa mai stau , ci pentru ca , ameteam ... ameteam de placere ...
La sfarsitul dansului , mi-a zambit , mi-a multumit , si avea alta stare ... parca atunci m-a vazut pentru prima data ... parca pana atunci nu eram prezenta ...
Seara s-a incheiat frumos pentru mine , am dansat cu "simpatia " mea , care in sfarsit a reusit sa ma vada si pe mine ... Barbatii , in general nu "privesc " femeile , ci se uita la ele ...