...mi-e greu ... din ce in ce totul mi se pare mai greu de dus ...
oare ce imi dadea puterea sa mi se para totul frumos ? de ce acum a disparut acel "ceva " ... sau poate acel "ceva " nu a fost niciodata prezent ... ci doar eu l-am faurit in inima mea , fiindu-mi necesar la momentele de zi cu zi ... simt pietricica in pantof , o simt si asa as dori sa o arunc departe ... sau nu , as pune-o undeva la soare , sau la umbra unde si-ar dori ea , numai sa nu mai stea in pantoful meu sa ma incomodeze clipa de clipa ...
... multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce sunt si ceea ce am si nu inteleg de ce sufletul meu doreste si altceva ... de ce mai vrea intelegere si respect ... de ce doreste sa se simta femeie , de ce doreste sa simta , de ce are sentimente ...
... o lacrima se naste acum , din neputinta de a suporta totul ...
