...sunt momente , cand nu sunt multumita cu ceea ce am . Si atunci , viata mi se pare grea , gri , si urata ... lipsa banilor , greutatile vietii , insuccesul copiilor , esecurile lor , toate acestea , ar putea fi trecute , simtite altfel , daca ai avea dragoste , intelegere , un umar pe care sa plangi ? toate ar putea fi poate mai usoare daca ai auzi un cuvant de imbarbatare : "lasa iubito ca o sa fie bine " ... in loc de "numai tu esti de vina " ... de ce , cel mai usor in viata este sa gasesti vinovat , si nu sa gandesti la greseala ta ?
... nu mi-a zis niciodata :"iubito " , poate tocmai de aia si doresc atat de mult sa aud acest cuvant ... nici nu ma priveste , se uita prin mine , sau ma vede decat sa-mi aduca aminte ca anii trec , si-si lasa amprenta asupra mea ... el ma face sa ma simt "batrana " ... si merg sa ma uit in oglinda , imi zambesc , vad un chip cu suflet de copil , dar privirea lui , imi spune altceva ...
...tot ceea ce-mi doresc , tot ceea ce visez , este tot ceea ce tu nu-mi oferi ... de aceea tu nu esti in visele , in dorintele mele ... ai trupul meu , dar sufletul nu ...
miercuri, 1 iunie 2011
miercuri, 18 mai 2011
pentru suflet ...
este minunata ...
Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stra luci tor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta..
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche.
"Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.". "Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa ?"- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acum ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a intrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel," - spuse vocea.
Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor
pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia ... M-a ajutat si la matematica.. .
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune..
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista.. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne, tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!" "Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta.
"Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.
Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stra luci tor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile
colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!" Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns,
"Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."
M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" .
Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne ...."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?" "Da." i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc." Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer." I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.
Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.. A cui viata ai atins-o astazi?
Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stra luci tor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta..
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche.
"Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.". "Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa ?"- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acum ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a intrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel," - spuse vocea.
Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor
pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia ... M-a ajutat si la matematica.. .
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune..
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista.. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne, tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!" "Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta.
"Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.
Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stra luci tor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile
colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!" Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns,
"Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."
M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" .
Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne ...."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?" "Da." i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc." Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer." I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.
Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.. A cui viata ai atins-o astazi?
sâmbătă, 7 mai 2011
ganduri ... deriva ...
...gandurile nu-mi dau pace . Anallizez tot ce am facut , ce nu am facut , unde am gresit , si ce as mai putea repara ... intotdeauna am zis ca oricine are dreptul si la o a doua , si o a treia ... la mai multe sanse , pentru ca toti gresim , toti invatam din greseli ... dar , in momentul in care iti pierzi respectul , care pentru mine respectul este cel mai important intr-o relatie , ce-ti mai ramane dupa ??? daca nu te mai pot respecta pe tine , automat , si ceva din mine isi pierde din respect , pentru ca automat tu ma tragi dupa tine ... cum sa fac , sa tai acea franghie imaginara , care ma trage dupa tine , intetosandu-mi gandirea , facandu-ma sa vad totul in gri... tu ma faci sa-mi pierd increderea in mine , sa ma simt "marunta " si fara valoarea ... si asta nu pentru ca tu ai fi mai bun , deasupra mea in orice , ci pentru ca accept sa fiu legata de tine , sa ma tii numai pe loc , si sa alunec in jos cu tine ...
... avem o viata atat de scurta , una singura ... si in loc sa pretuim iubirea , frumosul , respectul , noi avem grija sa aducem in fata numai problemele , lucrurile urate si ... sa uitam sa traim ...
... avem o viata atat de scurta , una singura ... si in loc sa pretuim iubirea , frumosul , respectul , noi avem grija sa aducem in fata numai problemele , lucrurile urate si ... sa uitam sa traim ...
joi, 3 martie 2011
ganduri ... prietenii
... sunt oameni care iti intra in viata , pentru ca asa trebuie ; aceia sunt prietenii adevarati ... un astfel de prieten am si eu , pe care-l stiu din copilarie , din tinerete si acum la batranete ... practic , ne stim de o viata ... dar , a venit momentul sa ne suparam , sa ne intoarcem spatele unul altuia , ca si cum am fi dusmani ... nu pot sa cred ca se intampla asta ... de ce au reusit persoanele din jur , sa ne influenteze atat de tare , atat de mult incat sa uitam tot ceea ce am trait impreuna ??? amandoi suntem orgoliosi , tantosi , ambitiosi , si dam vina pe altii , pentru ceea ce s-a intamplat ... si eu si el ne dorim sa vorbim , dar nimeni nu indrazneste sa faca primul pas ... de ce ??? de ce o asa zisa "iubire " aparuta ca o boare , a reusit sa distruga o prietenie veche de ani si ani ... oare sufletele noastre au obosit si percep totul a rautate ? oare noi ne-am schimbat ? oare o prietenie de 20 de ani de zile , poate si stearsa de un cuvant ? cat de greu poate fi acesta incat sa "ucida" asa ceva ???
... un adevarat prieten stie sa iarta , sa uite ... am sa iert , am sa uit si am sa fac primul pas ... si inca unul , inca unul , chiar daca am sa gasesc spatele lui , am sa merg roata pana am sa fiu in fata lui , si am sa-l imbratisez ... am gresit si eu si el ... eu ca am crezut in "iubirea falsa " , el ca a incercat sa-mi deschida ochii ... de fapt el nu a gresit . ci numai eu ... dar acum faptul este consumat ... dar inca nu este tarziu sa merg sa-l iau in brate si sa plang ... sa plang si sa-mi cer iertare ...
http://www.youtube.com/watch?v=jk4b6P6wiOY
... un adevarat prieten stie sa iarta , sa uite ... am sa iert , am sa uit si am sa fac primul pas ... si inca unul , inca unul , chiar daca am sa gasesc spatele lui , am sa merg roata pana am sa fiu in fata lui , si am sa-l imbratisez ... am gresit si eu si el ... eu ca am crezut in "iubirea falsa " , el ca a incercat sa-mi deschida ochii ... de fapt el nu a gresit . ci numai eu ... dar acum faptul este consumat ... dar inca nu este tarziu sa merg sa-l iau in brate si sa plang ... sa plang si sa-mi cer iertare ...
http://www.youtube.com/watch?v=jk4b6P6wiOY
marți, 1 martie 2011
tu spui "te iubesc "...?
... oricui ii face placere cuvantul "te iubesc " . Mi-am dorit sa aud aceste cuvinte ; sunt barbati care-l spun asa usor , dar oare ce simti atunci cand il auzi zi de zi , fara sa simti realitatea lui ? cred ca ar fi un doar un cuvant banal ...
... dar sa nu-l auzi deloc , cum este ? si sa nu simti macar ca cineva l-ar simti pentru tine ?
... aceste cuvinte "te iubesc " trebuiesc "spuse " adica sufletul sa-l simti in interiorul lor , sa te poti oglindi in ele atunci cand le auzi , sa te atinga pe inima , sa te infioare , sa te emotioneze pana la cea mai curata lacrima , sa te faca sa zbori ... vorbesc de lucruri "mari " sau de adevaratul "te iubesc " ...
... tu simti aceste cuvinte ?
... dar sa nu-l auzi deloc , cum este ? si sa nu simti macar ca cineva l-ar simti pentru tine ?
... aceste cuvinte "te iubesc " trebuiesc "spuse " adica sufletul sa-l simti in interiorul lor , sa te poti oglindi in ele atunci cand le auzi , sa te atinga pe inima , sa te infioare , sa te emotioneze pana la cea mai curata lacrima , sa te faca sa zbori ... vorbesc de lucruri "mari " sau de adevaratul "te iubesc " ...
... tu simti aceste cuvinte ?
duminică, 27 februarie 2011
ganduri ... iubirii
iubind iubirea ...
e frumos sa simti , sa vrei , sa doresti , sa visezi ...
in gand am atingerea , am privirea , am soapta ta ...
emotia trezita de cuvantul , de gandul , de vocea ta ...
dorul de tine il am in trup , in inima , in suflet ....
tu stii asta ... simti ... iti place ...
si asta face femeia din mine ,
sa te iubeasca ... iubire .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)